Gând de Metal

In This Mood

2011-03-13T05:34:00.000-07:00

Pentru că vă place

2011-03-08T10:22:00.000-08:00

Am ajuns la concluzia că părerea mea despre Mircea Badea era preconcepută...e mai cretin decât credeam.

Îl rugăm insistent pe acest respectabil domn, mircea badea (DOOM 2 zice că pot să scriu cu litere mici pentru efect stilistic), să-și vadă de treaba lui și să mai citească câte o carte din domeniile despre care vorbește cu atâta nonșalanță.
Îi mulțumim pentru înțelegere.

Ca...trenul

2010-12-06T14:13:00.000-08:00

Mi-e dor de iubire
Mi-e frică de voi
Și fug încontinuu
De „noi”.

Cred că e timpul să plec. Mi-e dor de mine. Dar nu știu unde să mă caut. O să încep să bâjbâi prin întuneric centimetru cu centimetru. Sper să mă găsesc pe undeva... și sper că nu m-am schimbat prea mult. Sper să mă recunosc după atâta vreme.

Jesus is a friend of mine!

2010-06-07T16:46:00.000-07:00

Pe 3 iunie, cel mai în viață bar din Iași, adică Hand (aka Mânuța), a făcut 3 ani. Nu aveai voie să calci în bar necostumat. Trebuia să te îmbraci în ceva diferit de ceea ce ești tu. Totuși cred că fiecare a tins să se costumeze în ceva ce îi place și are impresia că-l reprezintă, asta în cazul în care chiar a dat importanță acestei seri.
Ai mei au arătat cam așa:

Jesus (Dani, sau ...fratele meu negru) vs. Fratele meu alb (immortal bastards!)

Hitler, Vampiria și...eu, dead woman walking care mereu par a fi din alt peisaj.

Come to the dark side, we've got beer, cracknels and Jesus.

Copacii fără pădure

2010-05-11T02:27:00.000-07:00

În povestea copacilor goi
scârțâind într-o singură ușă,
este vorba de noi amândoi,
este vorba de foc și cenușă.

Doi copaci fără frunze pe drum,
după cum îi privește înaltul.
Doi copaci prin sărutul de scrum
aplecându-se unul spre altul.

Nu mai suntem decât doi copaci.
Vor veni tăietori să ne tundă,
vor lua crengi toți copiii săraci

pentru flacăra lor muribundă.

Și chiar dacă mă vei mai iubi
peste crivățul iernii ce vine
fără brațe cu ochii pustii
n-am să am ce întinde spre tine.

Spune-mi, pădure cu frunza rară,
unde-i iubirea de astă vară?
Nu știe iarna să se îndure
de noi, copacii fără pădure.

E trist să vezi/să simți cum sentimentele se pierd. E trist când realizezi că s-a terminat o poveste frumoasă. E regretabil. E nostalgie. E amintire și atât.

O piesă cu totul genială

2010-05-07T06:13:00.000-07:00

Cei de la Negură Bunget au scos două albume anul ăsta. Se pare că încep să cânte din ce în ce mai bine. Mult folclor, mult black metal și mulți daci.
Una dintre cele mai frumoase piese este „Pămînt”, piesă la care am avut orgasm auditiv la concert.

Analiza concepției despre natura umană în cazul lui Picasso

2010-05-06T11:14:00.000-07:00

Scriind despre biografia lui Picasso, am concluzionat un lucru chiar drăguț despre el... Citez din lucrarea mea: „Picasso se considera un om lipsit de un stil propriu, din cauza faptului că nu putea fi devotat unui singur stil, în artă. Sunt de acord cu această afirmație, extrapolând-o la viața sa personală; el nu putea fi devotat unei singure femei, dovadă stând faptul că a trăit mai multe iubiri de-a lungul vieții, și că a rănit toate femeile din viața sa prin infidelitate. Aici se observă o caracteristică a geniului, după definirea clasică a termenului, el nu găsește stabilitate în nimic, de la artă, la iubire.” Omul s-a îndrăgostit de vreo 7 ori. Problema lui e că nu era în stare să renunțe la relația precedentă, când se implica în cea nouă. Din punctul ăsta de vedere, era o curvă de om.

Și am ajuns eu la concluzia că există un mic Picasso în fiecare dintre noi; toți suntem capabili să iubim din nou, la nesfârșit. Pentru că oamenii sunt diferiți, pentru că relațiile dintre oameni sunt unice și irepetabile. Când iubești din nou, iubești mai frumos.

Momentele mele de geniu artistic...

2010-04-27T12:19:00.000-07:00

...în materie de fotografie.
N-au fost decât două, așa, mai speciale.

Asta e făcută în timpul orei de geografie...în parc.

Iar aceasta e făcută cu ajutorul lui Fish, la Iași (model: Wundt)

Viața e Corectă

2010-04-23T06:25:00.000-07:00

Niciodată nu te gândești că totul ți se va întoarce la un moment dat, fie că e de bine, fie că e de rău. Iei lucrurile ca atare și acționezi cum consideri că e corect, față de tine, în situația respectivă.

Dar plăcut mai e atunci când îți dai seama că nu ai suferit degeaba, când realizezi câte lucruri ai învățat din experiențele negative și în final, cât de mult suferă cel ce ți-a provocat suferință. Pentru tine, caracter răzbunător, partea tristă e că te încearcă un sentiment de milă, de compasiune. Însă oricum nu se compară cu satisfacția pe care o ai când observi că „legea compensației” chiar funcționează (de orice ordin ar fi ea) în sensul în care echilibrează, corectează și te face egal cu celălalt în fața naturii, societății, moralei, în fața ta.

Treaba asta nu depinde de acțiunea ta directă, de aceea, dacă ești mult prea răzbunător, nu-ți iese. Nu-ți iese nimic, pentru că te bagi peste desfășurarea lentă a acestui proces și-l forțezi aiurea, pentru că nu mai ai răbdare. S-ar putea să fii dezamăgit. În cazul în care ești o persoană rezonabilă, și nu suferi de exces de sadism, lași „natura” să muncească pentru tine. Rezultat favorabil ție, garantat.

Însă, din punctul meu de vedere, la urma urmei, tot tu ești cel care echilibrează lucrurile. Partea frumoasă e că nu o faci conștient.

Mânuța mea preferată

2010-03-31T08:59:00.000-07:00

Hand-ul este unul dintre barurile care îmi plac foarte mult. De când am venit în Iași am tot căutat un loc în care să mă simt bine cu prietenii mei și să cunosc lume bună. Am tot căutat...și am căutat, până am dat de acest loc minunat. Aici se țin rockoteci frumoase, seri speciale pentru metaliști și concerte bune de black, death, seri folk... etc.

Hand-ul are oameni frumoși și prieteni buni.

Barul ăsta chiar arată bine, mă fascineză scaunele din lemn, dar mai ales semnul de „rezervat”, care e o buturugă mai micuță. Ringul de dans e mare și încăpător (*chiar și pentru cei cu pleata până la genunchi).

Îmi imaginez așa... cum într-o bună zi o să vină aici trupe ca Amon Amarth sau Agathodaimon. Aș fi în extaz delirant.

Maxime, Cugetări, Aluzii și Sugestii

2010-03-27T13:43:00.000-07:00

„Dacă nu-ți ajung banii, îți mai rămân.”

„Dacă n-ai un bărbat, mai bine ai 2!”

„Dacă ai fost bătută de o tipă, ești curvă.”

„Dacă n-ai un veteran, să-ți cumperi!”

„Dacă mai bine de 3 oameni îți zic că ești prost, așa-i.”

Țigara care nu va mai fi a mea...

2010-03-16T16:42:00.000-07:00

Semnul de pe dulapul nostru nu înseamnă „Fumatul Interzis”, nu, nicidecum! Acest semn se află acolo pentru a-i proteja țigara Adinei de eventualii fumători, în lipsă de țigări, care se perindă prin camera 52. El transmite un mesaj simplu: „Nu-i fumați țigara Adinei!”

Țigara Adinei se află printre creme, săpunuri, parfumuri și uleiuri de masaj. De ce are Adina o țigară? Pentru că îi place, pentru că i-am dat-o eu pe vremea când fumam. Nu face nimic cu ea, nu o fumează, nu o dă nimănui, nici măcar celor mai disperați fumători care au mare nevoie de ea. E aaaaa ei! Punct

Cam așa simt femeile...

2010-03-05T15:21:00.000-08:00

Femeia 1: Vreau un bărbat. Dacă ar exista de cumpărat sau de făcut la comandă...aș da muuult pe unul care să-mi placă. ... „mamă, tată, vreau și eu bani să-mi cumpăr un bărbat...”
Femeia 2: Să fie într-o vitrină și să îi admiri.. apoi pick one!
Femeia 1 : Daaaaa, și să poți să-i probezi!
Femeia 2 : Like.. să vezi dacă te completează?
Femeia 1 : Exact și ei să nu aibă nimic impotrivă.
Femeia 2 : Pe principiul "aaa meu și nimeni nu mai are voie"... zise el...
Femeia 1 : Ziceau...
[...]

Baba mea

2010-03-05T14:21:00.000-08:00

Tradiția e frumoasă iar baba mea e pe 5 martie. Ninge de rupe! Acest lucru mă încântă foarte tare pentru că așa pot să demonstrez (încă o dată) că sunt copilul iernii!

Limba Română

2010-03-05T12:05:00.000-08:00

Iubesc limba română. Sună bine. Arată bine. Îmi plac diacriticele și cratima. Îmi place să scriu în română.
Nu-mi plac „sh”-urile, „tz”-urile și cuvintele cu „a”-uri și „i”-uri cărora le lipsesc căciulițele, atât timp cât cel care vrea să transmită o informație pretinde că aceasta ar fi scrisă în limba română. După cum ar spune stimatul meu profesor de Introducere în Psihologie, domnul Robotă (sau simplu, Roboțel): „nu-mi dau seama în ce limbă mi-ați scris proiectele!”.
Urăsc tastaturile! Vreau ca toate să aibă taste separate pentru toate diacriticele. Vreau să nu mai existe oameni care scriu fără diacritice, măcar atunci când scriu de mână.

Nu mai vorbesc de cei care înlocuiesc literele cu alte caractere care seamănă oarecum ca aspect, d0ar k s fi3 k00l. Pe ăia nu-i pot numi decât... analfabeți.
Ah, da... Și mai vreau un lucru...vreau să-mi fac dicționar. Dicționar explicativ al Limbii Române unde să includ cuvinte frumoase și folositoare ca : „a diacriticiza”, „abu” (cu drepturi de autor), „a psihologizi” etc.

Concluzie: Limba română e albastră, galbenă și roșie.

Păreri de rău...

2010-02-23T15:28:00.000-08:00

Îmi pare rău că nu știu nimic.
Îmi pare rău că tac.
Îmi pare rău că nu vă suport pe toți.
Îmi pare rău că-mi place răzbunarea.
Îmi pare rău că nu pot să te iert.
Îmi pare rău că nu mai sunt puternică.
Îmi pare rău că vreau să te ucid.
Îmi pare rău că ai făcut-o tu primul.

Noi

2010-02-22T09:48:00.000-08:00

Când o să fiu eu mare, o să fiu fericită cam așa:

O să am cel mai deștept bărbat dac și cel mai genial bebe (pe care o să-l cheme Zamolxis). O să trăim singuri în căsuța noastră din munți, departe de lumea asta. O să ne iubim cel mai mult și cel mai frumos!
Da... o să fim fericiți într-o zi.

*asta îmi place să cred.

Romanță negativă

2010-02-11T16:42:00.000-08:00

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în cate-o gară,
Ca două veverițe-nspăimântate de furtună —
Furtuna primei noastre nopți de primăvară!

Și-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu “fapt divers”, ce nu se știe
În care timp și-n care loc s-a petrecut!... - [I. Minulescu]

Fanilor "Femili gai"

2010-02-09T14:29:00.000-08:00

Unele dintre cele mai amuzante faze de-a lungul primelor 8 sezoane. ”Remember that novel you've been working on...?”

1. Expozițiune

2. Intrigă

3. Desfășurarea acțiunii și punctul culminant

4. Deznodământ

Trebuie să recunosc că fazele cu romanul lui Brian sunt cele mai tari. Și nu pot să nu aduc în discuție fascinația mea pentru Stewie. Personajul ăsta este absolut genial! Poate chiar cel mai genial personaj existent (Cartman nu se ia în calcul). E malefic și extrem de amuzant...dar cam gay în ultima vreme. Așa că o să expun, într-un mod simplist, teoria unui om de-al meu în ceea ce privește partea mai puțin straight a lui Stewie: Seth MacFarlane a considerat că acest personaj ar reprezenta geniul malefic perfect și ar putea fi luat ca exemplu (că americanii sunt proști si fac tot ce văd la TV) și ce s-a gândit el?! ... „Bă... ia să-i găsesc eu un defect care să-l transforme treptat într-un exemplu nedemn de urmat. Ce urăsc oamenii cel mai mult?? Homosexualii!!”.

Gândul că Stewie ar fi gay doar pentru a nu mai fi adorat și venerat de oameni tâmpiți, mă consolează, de-aia prefer să consider varianta asta ca fiind cea corectă.

Pentru daci

2010-02-08T14:17:00.000-08:00

-Rugă- de Pavel Coruţ

”Voi, geţi, bãrbaţi din neam cu mine,
Ce mi-aţi lãsat Credinţa-n Ceruri,
Ce m-aţi trecut de rãu şi bine,
Scãldat în sfinte adevăruri,

Spre voi întind smerita mânã,
Cerşind nu aur, ci povaţã,
Un strop din harul strâns la stânã,
O lege nouã pentru viaţã.

Suntem la cumpãnã de vremuri,
Bãtuţi de vânturi otrãvite,
Ne-nvãluie strãine fumuri,
Cu miros dulce, de ispite…

Ni-s paşii tot mai şovãielnici,
Ne ţinem încã drepţi o samã,
Dar multi s-au închinat nemernici,
Uitând de Ţarã şi de Mamã.

Vã chem acum, ca niciodatã,
Alãturea de Neam si Ţarã,
În Legea noastrã cea uitatã,
Sã depãşim a Sorţii scarã.

O, tu, Zamolxe, Ceresc Tatã,
Priveşte-ţi Neamul şi Te-ndurã,
Odatã doar, numai odatã,
Ne dã un semn şi o măsurã!”

L-am cunoscut pe nenea ăsta și e chiar foarte tare! Are niște idei interesante despre viață și înainte de toate crede în daci. Ar fi un foarte bun „Lup”... ^_^

Oh, how I wish...

2010-02-08T14:01:00.000-08:00

I-auzi: I wish for this night-time to last for a lifetime...

O bucățică de fericire

2010-02-08T13:42:00.001-08:00

Tu îmi spui : „Cunoști… Nimicul.”

Dar nu te cred, refuz să aud. Ei știu că tu ești totul, eu știu că vrei, tu știi că sper…

Asculta mai multe audio Muzica

Imaginea de sine

2010-02-08T10:53:00.001-08:00

Cum mă văd ceilalți...

...Și cum mă văd eu.

Negru sentiment...

2010-02-08T10:46:00.000-08:00

Ar fi fost frumoasă viața alături de el. Dacă aș fi putut să aleg ceea ce vreau în viața asta, l-aș fi luat de-o mânuță, l-aș fi aruncat într-un tren și aș fi fugit cu el în lume. Nu m-aș fi uitat înapoi nici măcar o clipă! Dar se pare că încep să realizez că viața nu e dreaptă, că nu totul depinde de mine, că fericirea nu e pentru toată lumea și că, în final, iubirea e un sentiment negativ. Ori pentru că se trasformă în obișnuință după o vreme, ori pentru că apare altcineva sau pur și simplu nu ai parte de acest sentiment, tot acolo se ajunge. Iubirea e rea, provoacă suferință în final.

Oare cum e să stai toată viața să te gândești cât de fericit ai fi putut fi cu persoana pe care încă o iubești? Oare cum e să stai lângă omul care odinioară îți spunea cât e de îndrăgostit e de tine și să simți că, efectiv, îl plictisești? Oare cum e să îți spună că iubește pe altcineva? Oare cum e să nu știi ce inseamnă să iubești? Eu știu cum e. Le-am experimentat pe toate și nu sunt absolut deloc plăcute. Dacă ar fi să aleg una dintre suferințele provocate de iubire, ca fiind cea mai „ușoară”, aș prefera să nu fi aflat niciodată ce înseamnă „a iubi”. Dar din păcate e mult prea târziu pentru varianta asta, așa că o să încerc să merg mai departe, să văd ce mă mai așteaptă. Și nu mă arunc la enumerarea variantelor existente momentan, care denotă un pesimism crud, pentru că după mintea mea necoaptă de sfârșit de adolescență, ar fi chiar pueril s-o fac.

Însă gândindu-mă la aspectele pozitive (care există ele, dar într-o foarte mică măsură), pot să spun că am mai învățat câte ceva. Într-adevăr, am aflat și lucruri pe care nu aveam nevoie să le știu... cum ar fi că: omul nu vrea decât ceea ce știe că nu poate avea niciodată. Și aș putea să spun că acesta este cel mai trist aspect al vieții. Sper doar să mă înșel, cred în excepții...

Bine-am revenit!

2010-02-08T09:51:00.002-08:00

După cum se observă cu ochiul liber, n-am mai postat nimic de vreo… câteva luni, 14 mai exact. Și acum urmează scuze și justificări, evident: deci, n-am mai postat nimic pentru că mi-a fost lene sau pentru că am avut altceva mai bun de făcut.

În fine, ăsta încercă să fie un mesaj de revenire, scurt și la obiect, care bănuiesc că, din punct de vedere psihanalitic, ar fi rezultatul refulării unor eșecuri pe toate planurile vieții la momentul actual (de observat influența majoră a psihologiei O_o ).

Cheamă-mă...

2008-11-22T02:28:00.000-08:00

M-am pierdut in imensitate.
Nu există drumuri
Nu există indicatoare.
Incă mai caut
Mai aştept.
Speranţa nu există, nu a existat niciodată
Doar acceptarea
Atât a fost.
Aş vrea inapoi…

Aş vrea…

Lucrare Scrisa la Limba si Literatura Romana pe Semestrul al II-lea

2008-11-21T12:38:00.001-08:00

Teza mea de anul trecut...pe bune (multumiri Dinei pentru tehnoredactare).

Moara cu Noroc de Ioan Slavici

Nuvela este specia genului epic în versuri care se spală pe mâini toată ziua pentru că e murdară şi îi e frică să nu dea pe afară de atâta prostie, sper să moară în chinuri groaznice (de observat prezenţa substantivului de gen feminin „moară”).

Cât despre mine, eu mă consider cam naşpa pentru că n-am dormit şi cam cool pentru că mi-a căzut ce-am vrut \:d/ iupi! iupi! iei!

Începând, pot preciza că două caracteristici ale nuvelei sunt următoarele: e verde şi udă, uneori e cam lipicioasă şi asta îmi dă bătăi de cap, că nu mai poţi scăpa de ea. Cum am spus, este verde, verde pentru că aşa vreau eu şi este udă, udă pentru că aşa vrea ea. Lipicioasă, am zis, nici mie nu îmi place, şi e aşa pentru că e combinaţia dintre verde şi ud.

Elemente de construcţie a subiectului : cu cărămizi şi ciment, cu BCA sau bolţari, sau cu baltagi (respectiv ken lee) ; îmi plac relaţiile temporale şi spaţiale, sunt chiar cul, şi presupun întâlnirea a două persoane în acelaşi loc şi timp, ceea ce practic este imposibil şi greu de imaginat. Cât despre construcţia personajelor, acestea se construiesc din neuronii scriitorului care o fac (adică fac sex) cu scopul de a face copii neuroni, în concluzie, personajele sunt nişte eşecuri care în final (ca să vorbim şi despre final) mor într-o carte veche, turtite, presate şi cu maţele pe afară. Trist.

Relaţiile dintre Maria şi Ion erau furtunoase; se putea zice că aveau o relaţie bolovănoasă; tot timpul îşi dădeau pietre în cap să vadă care sângerează mai tare şi ghici, care sângera?! Maria, că era femeie; de precizat că de la Ion curgea numai rachiu, că doar asta îi curgea lui prin vene. Set iun situasion tre tristă.

Cum ziceam, cele două personaje, Ghiţă şi mama sa(aka mă-sa) se înţelegeau de minune, mama lui Ghiţă nici măcar nu-l mai bătea după ce a fost încununată post-mortem „regina României”; toţi au vrut să le fie regină, până şi Ghiţă credea la fel. Autorităţile au zis „Dacă ne era asta regină, după care puneau un LOL, făceam bangigiamping fără sfoară”, această remarcă la adresa mă-sii fiind una foarte drăguţă, iar eu sunt de părere că da.

Deci. În expoziţiune ne întâlnim cu Mircea care este un cal cu trei picioare şi două mâini, el este foarte drăguţ şi îi place să roadă leucoplast (ca şi iepurilor), doar o dată a murit şi nu i-a mai trebuit vodcă (de remarcat folosirea corectă a limbii române în toate expresiile împrumutate din alte limbi, folosirea scrierii fonetice, aşa cum ne-a învăţat răposatul Ghioagă, pardon Pruteanu † ).

Normal că relaţiile sunt reprezentative: vezi paragraful 10, din această lucrare, de faţă, aici, acum, asta mă! :-L Da, nu există? Pe bune? De ce???!! De aia >:) Pardon, de chichi. Chichi. Chichi era un câine care avea şapte surori (număr magic) şi se mândrea cu ele toată ziua. Şi îl durea în cot (nu că ar fi avut cot) de mama lui care niciodată nu a existat; el fiind făcut ca şi personajele, din neuroni beţi şi rataţi care au făcut sex nebun în capul lui Slavici până la patru dimineaţa.

Concluzionând, cu toate cele prezentate mai sus, mai devreme şi chiar cu doi ani în urmă, pe această vreme însorită şi răcoroasă, părerea mea şi nu numai, este că da şi că mă doare mâna. Damn, acum îmi dau seama că am consumat pixu’ de-a-n sulea.

Mămăligă… este o noţiune, da, o noţiune care nu este abstractă, ci dimpotrivă.

Hu uanţ tu sac mi?

Mai vroiam să adaug ceva, dar nu îmi aduc aminte. :-?

E ora 8 şi 39 de minute şi 15 secunde şi eu, chioară de somn, mânănc o îngheţată sărată cu peşte de chiuvetă şi garnitură de icre din veceu (ştiu, e scârbos, dar asta e realitatea). On piu dir că set e iun situasion pliu tristă că la situasion datră paj.

Lizibilitate maximă, protecţie maximă! ;) Teza la română.

Un cântişel??? Da da da! Vrem! Douătreişi: chenliiii, tulibudibu dauciu, chenliii, chenlii meniomuuuu!!! Altu? :D Tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT!

A, ps, nu am vorbit nimic despre substantivul comun „etc” care este întâlnit peste tot, eu l-aş numi comunal, că toată lumea se foloseşte de el! Cireaşă! >:p

Dis iz laic sou boring (:|

Brei, da’ ci să mai plimbă asta pă aici ~x( sunetu’ de la tocurile ei o să devină picătura chinezească pentru mine în scurt timp ~x( Hieelp !! :-<

A, am uitat să precizez, adevăratul meu nume e :-> :-> :-> Baltagu’ pampam pam pampaaam paaam pam!

BB. :* nais tu mit iu ma frend, ai iem reiunait nau uit maiself.

23

2008-11-21T06:28:00.000-08:00

Cum mă urmăreşte pe mine numărul 23.

Am văzut acum un an filmul "The Number 23". Mi-a plăcut, a fost destul de interesant. Cu vreo câteva săptămani în urmă vorbeam cu Lucian despre filme. Aşa mi-am dat seama că nu-i reţinusem firul acţiunii si m-am hotărât să îl văd din nou. Ok, şi de data asta stau "on the head of my seat", mi se pare foarte interesant, pe gustul meu. După vreo câteva zile, din lipsa totală de ocupatie, mă apucă o paranoia schizofrenică în legatură cu acest număr. Fac corelaţii ca-n film... găsesc unele legături, prea multe aş putea spune. Incepe să mi se para amuzant. Spre exemplu: mă duc la medic, cifrele de pe chitanţă însumeaza 23, plătesc taxa de întârziere la bibliotecă, rămân cu 2 lei si 30 de bani. Când e implicat un numar, în orice, e 23. La ceas...mă uit întruna la si 23. Peste tot e 23.
Stiu că atunci când cauţi ceva, găseşti; că inconstientul îti sfidează conştientul; iar când te obsedează un lucru îl vezi peste tot având în vedere faptul că se afla în câmpul tău de interes. Dar, totuşi, mi se pare palpitant. Mă fascinează felul în care funcţionează psihicul uman.
E clar că la 23 de ani o să mi se intâmple ceva important, sper că nu e vorba de moarte, deşi n-ar fi exclus.

Manifest Rilăudid

2008-11-21T06:15:00.000-08:00

Baltagu'!
Şi când vor veni? Mâine?
Româna! Au!
Virgulă
Joi
Cine mai vrea ingheţată?
Cel mai genial cuvânt e cuvântul genial
Mă vrei?
WC!
Cola, vreau cola...
Ce a costat mai mult
Jocul sau frigul?
Saliva pe creion
Muză...mare.

Această poezie avangardistă este o replică la "Manifest" de Saşa Pană.

At a Loose End...

2008-11-21T05:36:00.000-08:00

Ce faci când ești a dracului de deprimat şi nu vrei să mai ieşi din casă pentru o perioada lungă? Te apuci să îţi faci blog [...]

"At a Loose End" ziceam? Da...păi cam aşa a apărut Gândul de Metal, ăsta care striveşte creierul. Negru si greu...