Caută pe blog

luni, 6 decembrie 2010

Ca...trenul

Mi-e dor de iubire
Mi-e frică de voi
Și fug încontinuu
De „noi”.

Cred că e timpul să plec. Mi-e dor de mine. Dar nu știu unde să caut. O să încep să bâjbâi prin întuneric centimetru cu centimetru. Sper să găsesc pe undeva... și sper că nu m-am schimbat prea mult. Sper să recunosc după atâta vreme.

Un comentariu:

Silviu spunea...

Am stat până mai ieri la capătul timpului,așteptând să te naști. Sau să revii. M-am gândit la vremea când umblam amândoi să te căutăm. Am cutreierat munții și văile,am intrebat izvoarele și marea,iarba și păsările și toți ne-au spus să te căutăm in veacul viitor. Iar tu ai plecat de lângă mine exact inainte de a te găsi.
Si cum stăteam al capătul timpului,așteptând să te naști,sau să revii,m-a străbatut un fior de teamă: oare te voi re-cunoaște?