Cheamă-mă...

M-am pierdut in imensitate.
Nu există drumuri
Nu există indicatoare.
Incă mai caut
Mai aştept.
Speranţa nu există, nu a existat niciodată
Doar acceptarea
Atât a fost.
Aş vrea inapoi…

Aş vrea…

Lucrare Scrisa la Limba si Literatura Romana pe Semestrul al II-lea

Teza mea de anul trecut...pe bune (multumiri Dinei pentru tehnoredactare).

Moara cu Noroc de Ioan Slavici

Nuvela este specia genului epic în versuri care se spală pe mâini toată ziua pentru că e murdară şi îi e frică să nu dea pe afară de atâta prostie, sper să moară în chinuri groaznice (de observat prezenţa substantivului de gen feminin „moară”).

Cât despre mine, eu mă consider cam naşpa pentru că n-am dormit şi cam cool pentru că mi-a căzut ce-am vrut \:d/ iupi! iupi! iei!

Începând, pot preciza că două caracteristici ale nuvelei sunt următoarele: e verde şi udă, uneori e cam lipicioasă şi asta îmi dă bătăi de cap, că nu mai poţi scăpa de ea. Cum am spus, este verde, verde pentru că aşa vreau eu şi este udă, udă pentru că aşa vrea ea. Lipicioasă, am zis, nici mie nu îmi place, şi e aşa pentru că e combinaţia dintre verde şi ud.

Elemente de construcţie a subiectului : cu cărămizi şi ciment, cu BCA sau bolţari, sau cu baltagi (respectiv ken lee) ; îmi plac relaţiile temporale şi spaţiale, sunt chiar cul, şi presupun întâlnirea a două persoane în acelaşi loc şi timp, ceea ce practic este imposibil şi greu de imaginat. Cât despre construcţia personajelor, acestea se construiesc din neuronii scriitorului care o fac (adică fac sex) cu scopul de a face copii neuroni, în concluzie, personajele sunt nişte eşecuri care în final (ca să vorbim şi despre final) mor într-o carte veche, turtite, presate şi cu maţele pe afară. Trist.

Relaţiile dintre Maria şi Ion erau furtunoase; se putea zice că aveau o relaţie bolovănoasă; tot timpul îşi dădeau pietre în cap să vadă care sângerează mai tare şi ghici, care sângera?! Maria, că era femeie; de precizat că de la Ion curgea numai rachiu, că doar asta îi curgea lui prin vene. Set iun situasion tre tristă.

Cum ziceam, cele două personaje, Ghiţă şi mama sa(aka mă-sa) se înţelegeau de minune, mama lui Ghiţă nici măcar nu-l mai bătea după ce a fost încununată post-mortem „regina României”; toţi au vrut să le fie regină, până şi Ghiţă credea la fel. Autorităţile au zis „Dacă ne era asta regină, după care puneau un LOL, făceam bangigiamping fără sfoară”, această remarcă la adresa mă-sii fiind una foarte drăguţă, iar eu sunt de părere că da.

Deci. În expoziţiune ne întâlnim cu Mircea care este un cal cu trei picioare şi două mâini, el este foarte drăguţ şi îi place să roadă leucoplast (ca şi iepurilor), doar o dată a murit şi nu i-a mai trebuit vodcă (de remarcat folosirea corectă a limbii române în toate expresiile împrumutate din alte limbi, folosirea scrierii fonetice, aşa cum ne-a învăţat răposatul Ghioagă, pardon Pruteanu † ).

Normal că relaţiile sunt reprezentative: vezi paragraful 10, din această lucrare, de faţă, aici, acum, asta mă! :-L Da, nu există? Pe bune? De ce???!! De aia >:) Pardon, de chichi. Chichi. Chichi era un câine care avea şapte surori (număr magic) şi se mândrea cu ele toată ziua. Şi îl durea în cot (nu că ar fi avut cot) de mama lui care niciodată nu a existat; el fiind făcut ca şi personajele, din neuroni beţi şi rataţi care au făcut sex nebun în capul lui Slavici până la patru dimineaţa.

Concluzionând, cu toate cele prezentate mai sus, mai devreme şi chiar cu doi ani în urmă, pe această vreme însorită şi răcoroasă, părerea mea şi nu numai, este că da şi că mă doare mâna. Damn, acum îmi dau seama că am consumat pixu’ de-a-n sulea.

Mămăligă… este o noţiune, da, o noţiune care nu este abstractă, ci dimpotrivă.

Hu uanţ tu sac mi?

Mai vroiam să adaug ceva, dar nu îmi aduc aminte. :-?

E ora 8 şi 39 de minute şi 15 secunde şi eu, chioară de somn, mânănc o îngheţată sărată cu peşte de chiuvetă şi garnitură de icre din veceu (ştiu, e scârbos, dar asta e realitatea). On piu dir că set e iun situasion pliu tristă că la situasion datră paj.

Lizibilitate maximă, protecţie maximă! ;) Teza la română.

Un cântişel??? Da da da! Vrem! Douătreişi: chenliiii, tulibudibu dauciu, chenliii, chenlii meniomuuuu!!! Altu? :D Tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT!

A, ps, nu am vorbit nimic despre substantivul comun „etc” care este întâlnit peste tot, eu l-aş numi comunal, că toată lumea se foloseşte de el! Cireaşă! >:p

Dis iz laic sou boring (:|

Brei, da’ ci să mai plimbă asta pă aici ~x( sunetu’ de la tocurile ei o să devină picătura chinezească pentru mine în scurt timp ~x( Hieelp !! :-<

A, am uitat să precizez, adevăratul meu nume e :-> :-> :-> Baltagu’ pampam pam pampaaam paaam pam!

BB. :* nais tu mit iu ma frend, ai iem reiunait nau uit maiself.

23

Cum mă urmăreşte pe mine numărul 23.

Am văzut acum un an filmul "The Number 23". Mi-a plăcut, a fost destul de interesant. Cu vreo câteva săptămani în urmă vorbeam cu Lucian despre filme. Aşa mi-am dat seama că nu-i reţinusem firul acţiunii si m-am hotărât să îl văd din nou. Ok, şi de data asta stau "on the head of my seat", mi se pare foarte interesant, pe gustul meu. După vreo câteva zile, din lipsa totală de ocupatie, mă apucă o paranoia schizofrenică în legatură cu acest număr. Fac corelaţii ca-n film... găsesc unele legături, prea multe aş putea spune. Incepe să mi se para amuzant. Spre exemplu: mă duc la medic, cifrele de pe chitanţă însumeaza 23, plătesc taxa de întârziere la bibliotecă, rămân cu 2 lei si 30 de bani. Când e implicat un numar, în orice, e 23. La ceas...mă uit întruna la si 23. Peste tot e 23.
Stiu că atunci când cauţi ceva, găseşti; că inconstientul îti sfidează conştientul; iar când te obsedează un lucru îl vezi peste tot având în vedere faptul că se afla în câmpul tău de interes. Dar, totuşi, mi se pare palpitant. Mă fascinează felul în care funcţionează psihicul uman.
E clar că la 23 de ani o să mi se intâmple ceva important, sper că nu e vorba de moarte, deşi n-ar fi exclus.

Manifest Rilăudid

Baltagu'!
Şi când vor veni? Mâine?
Româna! Au!
Virgulă
Joi
Cine mai vrea ingheţată?
Cel mai genial cuvânt e cuvântul genial
Mă vrei?
WC!
Cola, vreau cola...
Ce a costat mai mult
Jocul sau frigul?
Saliva pe creion
Muză...mare.


Această poezie avangardistă este o replică la "Manifest" de Saşa Pană.

At a Loose End...

Ce faci când ești a dracului de deprimat şi nu vrei să mai ieşi din casă pentru o perioada lungă? Te apuci să îţi faci blog [...]

"At a Loose End" ziceam? Da...păi cam aşa a apărut Gândul de Metal, ăsta care striveşte creierul. Negru si greu...