Caută pe blog

vineri, 21 noiembrie 2008

Lucrare Scrisa la Limba si Literatura Romana pe Semestrul al II-lea

Teza mea de anul trecut...pe bune (multumiri Dinei pentru tehnoredactare).

Moara cu Noroc de Ioan Slavici

Nuvela este specia genului epic în versuri care se spală pe mâini toată ziua pentru că e murdară şi îi e frică să nu dea pe afară de atâta prostie, sper să moară în chinuri groaznice (de observat prezenţa substantivului de gen feminin „moară”).

Cât despre mine, eu mă consider cam naşpa pentru că n-am dormit şi cam cool pentru că mi-a căzut ce-am vrut \:d/ iupi! iupi! iei!

Începând, pot preciza că două caracteristici ale nuvelei sunt următoarele: e verde şi udă, uneori e cam lipicioasă şi asta îmi dă bătăi de cap, că nu mai poţi scăpa de ea. Cum am spus, este verde, verde pentru că aşa vreau eu şi este udă, udă pentru că aşa vrea ea. Lipicioasă, am zis, nici mie nu îmi place, şi e aşa pentru că e combinaţia dintre verde şi ud.

Elemente de construcţie a subiectului : cu cărămizi şi ciment, cu BCA sau bolţari, sau cu baltagi (respectiv ken lee) ; îmi plac relaţiile temporale şi spaţiale, sunt chiar cul, şi presupun întâlnirea a două persoane în acelaşi loc şi timp, ceea ce practic este imposibil şi greu de imaginat. Cât despre construcţia personajelor, acestea se construiesc din neuronii scriitorului care o fac (adică fac sex) cu scopul de a face copii neuroni, în concluzie, personajele sunt nişte eşecuri care în final (ca să vorbim şi despre final) mor într-o carte veche, turtite, presate şi cu maţele pe afară. Trist.

Relaţiile dintre Maria şi Ion erau furtunoase; se putea zice că aveau o relaţie bolovănoasă; tot timpul îşi dădeau pietre în cap să vadă care sângerează mai tare şi ghici, care sângera?! Maria, că era femeie; de precizat că de la Ion curgea numai rachiu, că doar asta îi curgea lui prin vene. Set iun situasion tre tristă.

Cum ziceam, cele două personaje, Ghiţă şi mama sa(aka mă-sa) se înţelegeau de minune, mama lui Ghiţă nici măcar nu-l mai bătea după ce a fost încununată post-mortem „regina României”; toţi au vrut să le fie regină, până şi Ghiţă credea la fel. Autorităţile au zis „Dacă ne era asta regină, după care puneau un LOL, făceam bangigiamping fără sfoară”, această remarcă la adresa mă-sii fiind una foarte drăguţă, iar eu sunt de părere că da.

Deci. În expoziţiune ne întâlnim cu Mircea care este un cal cu trei picioare şi două mâini, el este foarte drăguţ şi îi place să roadă leucoplast (ca şi iepurilor), doar o dată a murit şi nu i-a mai trebuit vodcă (de remarcat folosirea corectă a limbii române în toate expresiile împrumutate din alte limbi, folosirea scrierii fonetice, aşa cum ne-a învăţat răposatul Ghioagă, pardon Pruteanu † ).

Normal că relaţiile sunt reprezentative: vezi paragraful 10, din această lucrare, de faţă, aici, acum, asta mă! :-L Da, nu există? Pe bune? De ce???!! De aia >:) Pardon, de chichi. Chichi. Chichi era un câine care avea şapte surori (număr magic) şi se mândrea cu ele toată ziua. Şi îl durea în cot (nu că ar fi avut cot) de mama lui care niciodată nu a existat; el fiind făcut ca şi personajele, din neuroni beţi şi rataţi care au făcut sex nebun în capul lui Slavici până la patru dimineaţa.

Concluzionând, cu toate cele prezentate mai sus, mai devreme şi chiar cu doi ani în urmă, pe această vreme însorită şi răcoroasă, părerea mea şi nu numai, este că da şi că mă doare mâna. Damn, acum îmi dau seama că am consumat pixu’ de-a-n sulea.

Mămăligă… este o noţiune, da, o noţiune care nu este abstractă, ci dimpotrivă.

Hu uanţ tu sac mi?

Mai vroiam să adaug ceva, dar nu îmi aduc aminte. :-?

E ora 8 şi 39 de minute şi 15 secunde şi eu, chioară de somn, mânănc o îngheţată sărată cu peşte de chiuvetă şi garnitură de icre din veceu (ştiu, e scârbos, dar asta e realitatea). On piu dir că set e iun situasion pliu tristă că la situasion datră paj.

Lizibilitate maximă, protecţie maximă! ;) Teza la română.

Un cântişel??? Da da da! Vrem! Douătreişi: chenliiii, tulibudibu dauciu, chenliii, chenlii meniomuuuu!!! Altu? :D Tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT, tu eşti TOT!

A, ps, nu am vorbit nimic despre substantivul comun „etc” care este întâlnit peste tot, eu l-aş numi comunal, că toată lumea se foloseşte de el! Cireaşă! >:p

Dis iz laic sou boring (:|

Brei, da’ ci să mai plimbă asta pă aici ~x( sunetu’ de la tocurile ei o să devină picătura chinezească pentru mine în scurt timp ~x( Hieelp !! :-<

A, am uitat să precizez, adevăratul meu nume e :-> :-> :-> Baltagu’ pampam pam pampaaam paaam pam!

BB. :* nais tu mit iu ma frend, ai iem reiunait nau uit maiself.

4 comentarii:

Raluca spunea...

Trebuie sa recunosc ca teza ta a fost super.. a mea a fost cretina.. povesteam despre ce vad in clasa, despre starea mea spirituala si despre plimbatul excesiv si stresant al madamei tichăr
Bai, ce vremuri!! care s-au dus... poate or veni altele mai bune, speram cu totii

nightcrawler-lestat spunea...

chiar ai scris asta la teza? =)) nu pot sa cred :))))) stau in fata calculatorului si rad cu lacrimi. genial!

Dina spunea...

Băi, asta încă e amuzantă după atâta timp. Citesc și râd, citesc.

alexutza spunea...

Haide maii:o
chiar ai scris asta:))?
e foarte tare , jur:))!