Scriind despre biografia lui Picasso, am concluzionat un lucru chiar drăguț despre el... Citez din lucrarea mea: „Picasso se considera un om lipsit de un stil propriu, din cauza faptului că nu putea fi devotat unui singur stil, în artă. Sunt de acord cu această afirmație, extrapolând-o la viața sa personală; el nu putea fi devotat unei singure femei, dovadă stând faptul că a trăit mai multe iubiri de-a lungul vieții, și că a rănit toate femeile din viața sa prin infidelitate. Aici se observă o caracteristică a geniului, după definirea clasică a termenului, el nu găsește stabilitate în nimic, de la artă, la iubire.” Omul s-a îndrăgostit de vreo 7 ori. Problema lui e că nu era în stare să renunțe la relația precedentă, când se implica în cea nouă. Din punctul ăsta de vedere, era o curvă de om.
Și am ajuns eu la concluzia că există un mic Picasso în fiecare dintre noi; toți suntem capabili să iubim din nou, la nesfârșit. Pentru că oamenii sunt diferiți, pentru că relațiile dintre oameni sunt unice și irepetabile. Când iubești din nou, iubești mai frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu