N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în cate-o gară,
Ca două veverițe-nspăimântate de furtună —
Furtuna primei noastre nopți de primăvară!
Și-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu “fapt divers”, ce nu se știe
În care timp și-n care loc s-a petrecut!... - [I. Minulescu]
Autism
Acum 8 ani
2 comentarii:
Si-apoi...
Va fi într-o seara poate ca si-alte seri.
Va fi
O seara de octombre cu palpitari discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Si regrete...
Vai!... cea din urma seara când tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamna pe sfârsite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batista -
Simbolul despartirii...
Aşa va fi. Foarte trist. Dar o să treacă. Poate ne numărăm şi noi printre oamenii ăia care ajung să fie fericiţi... şi nu doar pentru o lună sau un an :)
Trimiteți un comentariu