Nu-mi plac „sh”-urile, „tz”-urile și cuvintele cu „a”-uri și „i”-uri cărora le lipsesc căciulițele, atât timp cât cel care vrea să transmită o informație pretinde că aceasta ar fi scrisă în limba română. După cum ar spune stimatul meu profesor de Introducere în Psihologie, domnul Robotă (sau simplu, Roboțel): „nu-mi dau seama în ce limbă mi-ați scris proiectele!”.
Urăsc tastaturile! Vreau ca toate să aibă taste separate pentru toate diacriticele. Vreau să nu mai existe oameni care scriu fără diacritice, măcar atunci când scriu de mână.
Nu mai vorbesc de cei care înlocuiesc literele cu alte caractere care seamănă oarecum ca aspect, d0ar k s fi3 k00l. Pe ăia nu-i pot numi decât... analfabeți.
Ah, da... Și mai vreau un lucru...vreau să-mi fac dicționar. Dicționar explicativ al Limbii Române unde să includ cuvinte frumoase și folositoare ca : „a diacriticiza”, „abu” (cu drepturi de autor), „a psihologizi” etc.
Concluzie: Limba română e albastră, galbenă și roșie.
2 comentarii:
Să înţeleg că dannutza este într-o română acceptată, româna ta. Nu?
Sunt analfabetă la faza asta, recunosc :) Am și scuză, nu aveam diactritice pe vremea aia. Și acum oricum n-am cum să-l schimb pentru că mi se șterg multe lucruri, ceea ce este foarte trist.
Trimiteți un comentariu